Mandevilla este o plantă mereu verde, căţărătoare, originară din America centrală şi meridională. Mai este cunoscută şi sub denumirea de Iasomie braziliană sau argentiniană. Tulpina şi ramurile sunt cărnoase şi cresc cu rapiditate. Această plantă trebuie cultivată în ghivece ce pot fi agăţate sau în unele obişnuite, dar în acest caz va trebui sprijinită de un băţ, de un gard sau cerc metalic. Creşterea plantei poate fi controlată prin tăieri periodice, astfel încât Mandevilla se poate dezvolta şi sub formă de tufă, după ce va înflori urmând să aibă aspectul unui buchet frumos. Fiind o plantă perenă, frunzele ovale, aşezate de o parte şi de alta a tulpinii, cu aspect lucios, de un verde închis, uneori cu o tentă roşiatică, se păstrează şi în anotimpul rece. Florile sub formă de trompetă pot fi albe, roze, galbene sau roşii, în funcţie de varietatea căreia îi aparţin. Acestea apar primăvara şi toamna, sunt parfumate şi se formează la capătul lăstarilor. În zonele cu ierni blânde, Mandevilla poate fi cultivată şi în grădină.

 Îngrijire

 Mandevilla preferă zonele luminoase, dar poate creşte foarte bine şi într-un spaţiu semiumbros. În cazul în care ghiveciul este aşezat la umbră, planta va avea puţine frunze şi flori. Se teme de ger şi în nici un caz nu trebuie expusă la temperaturi mai mici de 5 grade Celsius. Aşadar, pe timpul verii, Mandevilla poate fi ţinută fără problme în grădină sau pe terasă, dar trebuie imediat băgată în interior odată cu sosirea primelor temperaturi scăzute, toamna. În zonele cu ierni blânde, poate fi cultivată şi în grădină, direct în pământ. În acest caz, în perioadele reci, Mandevilla îşi va pierde o parte din frunze, care însă vor creşte la loc primăvara. Dacă este plantată direct în pământ, ea poate atinge dimensiuni impresionante, de trei-patru metri. Crescută în ghiveci, planta nu depăşeşte înălţimea de doi metri. Mandevilla nu are nevoie de cantităţi foarte mari de apă şi suportă fără probleme perioade scurte de secetă. Cu toate acestea, pentru o dezvoltare armonioasă, planta trebuie udată cu regularitate, aşteptând ca solul să fie aproape uscat între două udări. Iarna i se pune apă sporadic. Este o mare iubitoare a umidităţii şi de aceea e indicat să fie pulverizată frecvent cu apă vara. Pentru a stimula creşterea frunzelor şi a florilor, este recomandată administrarea unui îngrăşământ pentru plante cu flori o dată la opt-zece zile în perioada vegetativă, din martie şi până în octombrie, şi cel puţin o dată pe lună iarna. Îngrăşământul cu rezultate foarte bune pentru această plantă este cel cu conţinut ridicat de potasiu, de genul celui pentru trandafiri. Solul ideal îl reprezintă un amestec de pământ de frunze cu turbă şi pământ de grădină, cu un pic de nisip pentru o bună drenare.

 Înmulţire, paraziţi şi boli

 Cea mai simplă metodă de înmulţire este prin butăşire. Se prelevează vara butaşi semilemnificaţi. Pe ei se lasă doar două frunze, restul se vor rupe. Butaşii trebuie plantaţi în turbă amestecată cu nisip şi se umezesc. Noile plante trebuie ţinute la o temperatură constantă de 18-25 grade Celsius. Altă metodă este cea prin marcotaj, cu lăstari mai lungi de opt centimetri. Planta este destul de rezistentă atunci când vine vorba despre paraziţi şi boli. Cu toate acestea, se poate întâmpla să fie atacată de acarieni, afidieni sau coşenile. În cazul în care nu-i este asigurată umiditatea necesară, Mandevilla poate fi atacată de păianjenul roşu, care va fi combătut cu produse specifice.

 Particularităţi

 Mandevilla este o plantă otrăvitoare, toate părţile acesteia fiind toxice, astfel că este recomandat să vă spălaţi pe mâini ori de câte ori aţi atins-o. De asemenea, în cazul în care aveţi copii sau animale, ghivecele trebuie poziţionate astfel încât aceştia să nu poată ajunge la ele. Fiind o plantă agăţătoare, Mandevilla trebuie cultivată fie în ghivece suspendate, fie trebuie să-i asiguraţi un suport pe care să se dezvolte. De asemenea, primăvara este recomandat să-i tundeţi vârfurile firave crescute peste iarnă, pentru a ajuta formarea de noi lăstari viguroşi.

Olimpia TINCĂ