Deşi există tentaţia de a-l trece în plan secund, subsolul are o mare importanţă în structura unei clădiri, deci trebuie tratat cu toată atenţia.

 La amenajarea unui subsol trebuie să ţinem cont de anumite repere tehnice legate de construcţia acestuia. Subsolul reprezintă o parte importantă a unei locuinţe, care poate oferi un plus de spaţiu proprietarilor, în care se poate plasa o cramă sau o sală de fitness.

Mai întâi, e bine de ştiut că zidurile exterioare trebuie să aibă o adâncime de 0,8-1 m, astfel încât să fie sub limita de îngheţ. Se execută fie din beton simplu, fie din beton armat, în funcţie de greutatea pe care o vor suporta.

Foarte importante sunt hidroizolaţiile, care se execută oriunde zidul intră în contact cu pământul. În principiu, sunt două mari soluţii. De regulă, hidroizolaţia de sub nivelul trotuarului se face cu materiale bituminoase. Diferenţa apare la execuţia hidroizolaţiei părţii de deasupra solului, şi de aici cele două soluţii. Fie se poate continua cu materialul folosit la partea subterană, fie se recurge la o hidroizolaţie din mortare şi betoane hidrofuge, placaje din piatră etc. Mare atenţie trebuie acordată intersecţiei dintre hidroizolaţia orizontală şi cea verticală, care poate funcţiona ca o „punte“! În ceea ce o priveşte, hidroizolaţia verticală se protejează cu zidărie de maximum 12-13 cm grosime, din cărămidă bine arsă.

La fel de important este şi terenul pe care se construieşte casa. Dacă este vorba despre unul în pantă sau de un acvifer ascendent, e obligatoriu ca partea dinspre deal să fie drenată, căci hidroizolările obişnuite nu sunt suficiente! Cea mai sigură soluţie o reprezintă construirea unui zid protector, care susţine pământul şi drenează apa, apoi o conduce către conducta de canalizare, cu care are racord.

Panta solului este cea care impune şi amplitudinea săpăturilor. Un teren cu pantă ceva mai mare, dificil altminteri, este ideal din punctul de vedere al realizării subsolului. În acest caz, volumul de pământ ce va trebui extras este mic, deci nu apar nici costuri mari la săpare, nici probleme la transportul sau depozitarea pământului inutil.

 Funcţionalitatea subsolului

 În ceea ce priveşte funcţiunile subsolului, discuţia este mai amplă, pe măsura multiplelor cerinţe cărora ar putea să le răspundă proiectarea lui. La nivelul subsolului se interzice amplasarea unor camere de locuit. De cele mai multe ori, aici se plasează camera destinată centralei termice, debaraua, cămara pentru alimente, spălătoria, garajul şi chiar un mic atelier pentru reparaţii curente (mai ales în cazul familiilor care au angajat personal de întreţinere).

Pentru o discuţie şi mai aplicată, vom lua în considerare cazul unei familii cu venituri medii, cu doi copii. Vom presupune că membrii familiei au o pasiune comună, ciclismul. După cum precizam deja, la nivelul subsolului se vor afla, obligatoriu, cămara de alimente, o debara pentru depozitarea diverselor obiecte şi camera centralei termice. E recomandabil ca aceasta din urmă să fie plasată pe aceeaşi coloană cu băile şi bucătăria casei, pentru ca reţeaua sanitară şi de încălzire să aibă un traseu cât mai simplu cu putinţă (ceea ce presupune şi costuri mici pentru realizarea ei). În ceea ce priveşte amplasarea garajului, se optează, în genere, pentru o locaţie aflată sub living. În cazul particular al acestei familii se poate concepe un garaj cu aria aproximativ la fel cu cea a camerei de zi de deasupra. O parte din acesta va fi rezervat parcării maşinilor, iar restul va fi transformat în zonă de depozitare a bicicletelor. Suplimentar se poate contura şi un spaţiu care ar putea funcţiona ca un mic atelier pentru întreţinerea lor, dotat cu instrumentarul minim necesar acestei pasiuni. Reţineţi că este foarte important ca arhitectul să ştie „din start“ de pasiunea pentru biciclete, pentru a putea crea un spaţiu destinat depozitării acestora. Dacă familia din exemplul nostru ar fi uitat de acest hobby, s-ar fi putut trezi în situaţia în care bicicletele n-ar fi putut fi adăpostite corespunzător sau ar fi trebuit ridicată o construcţie supraterană, de tipul chioşcurilor de grădină, destinată acestui scop.

În ceea ce priveşte legătura dintre niveluri, de cele mai multe ori se recurge la aceeaşi scară de acces, care porneşte din subsol şi sfârşeşte la etaj (sau mansardă, dacă este cazul). Tratarea acesteia se face în funcţie de nivelul pe care îl parcurge: între subsol şi parter aceasta are un rol strict funcţional, deci nu se impun strategii pentru înfrumuseţarea ei. În schimb, la nivelul etajului şi mai sus, estetica ei va fi tratată cu atenţie, fiind socotită şi un important element decorativ.

Atenţie!

Pereţii subsolului trebuie să fie sub limita de îngheţ! De regulă, se socoteşte că o adâncime de 0,8-1 m este suficientă, dar acest lucru trebuie decis luându-se seama la natura solului, panta terenului şi clima zonei.

Mare atenţie la hidroizolaţii! Urmaţi întotdeauna sfatul arhitectului şi nu căutaţi să faceţi economii nejustificate. O proastă hidroizolaţie nu ezită să se „răzbune“ pe casă, iar cheltuielile pentru refacerea ei sunt mari, ca şi deranjul presupus de un nou şantier!

Sfat

Când conturaţi subsolul, nu uitaţi să spuneţi arhitectului eventualele pasiuni cărora aţi vrea să le destinaţi un spaţiu. Cele mai multe dintre hobby-uri pot fi „găzduite“ la subsol.