Tăriceanu a dat o lege prin care a mărit subvenţia acordată tinerilor care-şi fac casă prin credit ipotecar. Legea n-are însă nici acum norme, iar subvenţiile sunt blocate la nivelul primăriilor.
Modificările aduse la finele anului trecut de guvernul Tăriceanu legislaţiei privitoare la dezvoltarea construirii de locuinţe mai mult încurcă decât ajută solicitanţii de subvenţii. În decembrie, fostul guvern a adoptat o ordonanţă de urgenţă în care se stabilea că ponderea subvenţiei acordate de stat persoanelor cu vârsta mai mică de 35 de ani care îşi realizează în premieră o locuinţă prin credit ipotecar creşte de la 20 la 30% din valoarea locuinţei.

Corespunzător, valoarea maximă admisă de stat spre decontare a crescut şi ea, prin adoptarea acestei reglementări (OUG 215/2008), de la 10.000 de euro la 15.000. În practică, noua lege nu funcţionează deoarece primăriile aşteaptă normele metodologice de aplicare a acestei ordonanţe.
Vechile prevederi legislative care aveau norme de aplicare, anume Legea 12/2007 şi OUG 51/2006, nu funcţionează, căci noua legislaţie le-a modificat. Angajaţii primăriilor nu ştiu de care legi să asculte şi sfătuiesc solicitanţii de subvenţii să mai aştepte, în speranţa că Guvernul va emite norme şi pentru noua prevedere.

Secretarul de stat din Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei, Ioan Andreica, afirmă că noua prevedere nu are nevoie de norme, ca urmare fiind puţin probabil ca acestea să fie emise. „Din câte ştiu, OUG 215 nu prevede că vor fi elaborate noi norme metodologice. Atât timp cât structura ordonanţei este aceeaşi şi cât timp s-au schimbat doar nişte cifre, normele nu sunt necesare. Procedura a rămas aceeaşi“, spune secretarul de stat. În plus, Andreica adaugă că primăriile au obligaţia doar să primească şi să centralizeze cererile, care sunt apoi trimise ministerului, singurul în măsură să decidă valoarea subvenţiei. Un alt argument al secretarului de stat este că puterea unei ordonanţe este superioară celei a unui act normativ de promovare a normelor, prima fiind elaborată de Guvern, celălalt printr-un ordin de ministru. „Legea bate norma“, explică Andreica. Problema este că noua prevedere se bate în cap cu vechile norme, singurele care dau indicaţii clare.

Astfel, potrivit noii prevederi legislative, schimbul valutar leu-euro aferent decontărilor dintre solicitant, primărie şi banca creditoare este cel de la data semnării contractului de construire, în timp ce vechile prevederi luau ca referinţă data semnării contractului de credit ipotecar. De aici o grămadă de neajunsuri. Pentru dosarele care au fost aprobate până acum, dar la care subvenţia nu a fost încă acordată, funcţionarii ar trebui să lucreze cu două rate de schimb. Una se aplică indicelui iniţial de 20%, cealaltă diferenţei de 10%.

Dacă se refac documentele cu rata de schimb din noile prevederi (deoarece sumele sunt aprobate de Consiliul Local), atunci acesta trebuie să adopte alte hotărâri cu noile sume şi la fel şi scrisorile bancare de acordare a subvenţiei, ne-a declarat juristul unei primării de sector, care a solicitat anonimatul. „Primăria trebuie să majoreze din proprie iniţiativă subvenţia de la 20 la 30% persoanelor ale căror dosare sunt aprobate pe procentajul iniţial, sau trebuie ca acestea să solicite majorarea printr-o cerere?!“, îşi explică dilema juristul indicat.

Este ridicol că reprezentanţii ministerului se contrazic între ei. Dacă Ioan Andreica susţine că nu trebuie norme, directorul de dezvoltare din minister, Adrănel Cotrescu, a comunicat primăriei că urmează să fie elaborate norme, potrivit juristului menţionat. „Am trimis în ianuarie solicitări de precizări ministerului la care aceştia puteau să ne răspundă simplu, printr-o scrisoare. Domnul Cotescu ne-a spus la începutul lui februarie că vor fi elaborate norme“. Când anume, nu se ştie, iar faptul că ministerul condus de Vasile Blaga nu catadicseşte să clarifice aplicarea legii face ca dosarele să zacă blocate la primării.