Curcuma aparţine familiei Zingiberraceae, plante importante în domeniul medicinei, dar şi în cel alimentar. Acestea sunt răspândite în special în regiunile tropicale din Asia, India, Indonezia şi Australia. Curcuma se cultivă însă şi ca plantă ornamentală, în special pentru flori. Aceasta are un rizom (tulpină subpământeană) gros, cărnos, asemănător celui de stânjenel. Rădăcina este folosită adesea în industria alimentară pe post de colorant. S-a constatat că preparatele din curcumă stimulează puternic secreţia de bilă. Planta poate fi folosită ca stimulent digestiv şi, cu moderaţie, în condimentarea alimentelor.

Curcuma are frunze lungi în formă de lance, rigide, lucioase şi de culoare verde deschis. Vara, în vârful tulpinilor înalte de aproximativ 60-70 de centimetri apar florile de culoare rozalie, care au o formă particulară şi care trăiesc câteva săptămâni. În Europa, Curcuma se cultivă în general ca plantă de apartament. În zonele cu climă blândă poate fi cultivată însă şi în grădină, unde formează tufe spectaculoase.

Îngrijire

Curcuma preferă zonele cu temperaturi care depăşesc 12-15 grade Celsius, inclusiv în lunile de iarnă. Planta trebuie ţinută într-un loc luminos, însă ferită de razele directe ale soarelui, care pot provoca arsuri frunzelor. Iarna, ghivecele trebuie ţinute la adăpost de frig. Curcuma are nevoie de un climat cald şi umed pentru a se dezvolta armonios. Din martie şi până în septembrie trebuie udată abundent şi cu regularitate, evitând însă acumularea apei în vasul ghiveciului. Pămânul nu trebuie lăsat să se usuce între udări. Dacă aerul este uscat, frunzele se pot veşteji la vârfuri, de aceea este recomandată pulverizarea acestora cu apă pentru creşterea umidităţii. La începutul toamnei, frunzele încep să îngălbenească şi, din acest moment, planta nu mai trebuie udată sau se udă cel mult o dată pe lună folosindu-se foarte puţină apă. Iarna, planta se păstrează în încăperi luminoase la o temperatură de 18 grade Celsius. Poate suporta chiar şi 12 grade Celsius în situaţii extreme şi pentru perioade scurte de timp. Se reîncepe udarea în luna martie, atunci când încep să apară noile frunze. Curcuma se cultivă într-un teren bogat în materie organică, bine drenat şi uşor acid. Planta nu necesită îngrăşăminte dacă pământul este bogat şi se schimbă anual.

Înmulţire, paraziţi şi boli

Înmulţirea se poate face primăvara prin despărţirea rizomilor. Se recomandă divizarea plantei o dată la doi ani, atunci când s-a format o tufă destul de bogată. Rizomii de Curcuma au forme diferite în funcţie de specie. Fiecare rizom se plantează singur într-un ghiveci de dimensiuni medii.

În general, Curcuma nu este atacată de paraziţi sau boli. Foarte rar se întâmplă să fie afectată de coşenile. Dacă planta este udată în lunile de iarnă, rădăcinile pot putrezi, provocând moartea rapidă a plantei.

Olimpia TINCĂ