De asemenea, stipularea în precontract a clauzelor clare şi fără echivoc a facilităţilor ansamblului, precum şi a momentului dării lor în folosinţă poate face diferenţa dintre un proiect imobiliar bun şi altul al cărui dezvoltator urmăreşte doar profitul.

 

Pentru a mai scoate oarece profit, unii dezvoltatori propun finisaje mai scumpe, mai de calitate, după care clientul se trezeşte cu alt fel de finisaje, mult sub calitatea celor iniţiale. “Ar fi de preferat ca în anexa cu finisajele, care se semnează, de obicei, mai târziu decât contractul, acestea să fie descrise cât mai clar. Dacă vorbim de variante «la roşu» sau «la gri», situaţia este mult mai delicată şi cu atât mai mult aceşti termeni trebuie explicaţi clar în contract”, precizează reprezentantul Adama.

 

În plus, precontractul încheiat ar trebui însoţit de o serie de anexe în care să se precizeze, în termeni cât mai clari, detaliile construcţiei (gen structură sau materiale, precum şi locul şi dimensiunea spaţiilor comune), preţul, cursul la care se emit facturile, în cazul în care vorbim de un contract în euro şi orice alte facilităţi sau detalii pe care dezvoltatorul le promovează în faza de proiect.

 

Un alt artificiu la care apelează dezvoltatorii este încearcarea de a ascunde costurile cu cheltuielile de administrare ale ansamblului. “Paza complexului, curăţenia în spaţiile comune, întreţinerea drumurilor private ale complexului etc. generează tensiuni între clienţi şi dezvoltatori. Chiar dacă este greu de făcut o estimare mai ales în cazul complexurilor care se desfăşoară pe o perioadă mai mare de timp, este bine să avem cel puţin o estimare provizorie”, concluzionează Asher Lax.